Monthly Archives: March 2009

one way ticket to our succes!

take a life, turn it into something meaningful. i’m alrightI think… i’m not sure.

este oare cineva care sa nu-si doreasca in viata sa ajunga un hot-shot? multi bani, multe tipe/tipi (de la caz la caz), distractie “fara numar” si nici un fel de problema? pentru ca sa ajung si eu le randul meu sa le am pe toate ‘cele insirate mai sus, am inceput din octombrie distractia care are loc odata la doua saptamani , in fiecare sambata si implica joggu’ pana la cluj si inapoi pentru a lua ore de arhitectura. Cum as putea sa nu ma duc? de cand eram o tar de nimica imi doresc sa ma fac mare arhitect, sa proiectez the up and coming skyscreaper si sa traiesc intr-o viloaca (sau apartament mai la inceput) super fain.

Daca toti, de cand suntem mici, visam sa ajungem cei mai tari din parcare, ce se intampla cu majoritatea care din anumite motive nu ajung sa-si indeplineasca visele? Cauzele pot fi numeroase, incepand de la: un anumit grad de neseriozitate, la o dificultate in domeniul financiar pana la dorinta parintilor care uneori poate sa difere de a ta. Suntem noi oare doar ca niste plante (a nu se confunda cuvantul cu ‘legume’)? care in conditile date incercam sa crestem cum putem? ne inaltam spre lumina, ca apoi sa sacrificam amintirile neimportante care se afla la baza si nu mai prind un strop de lumina.

Este oare viata noastra o cursa haotica pe care incercam sa o terminam primii? sau punem accent si pe perioada petrecuta in competitie si placerile teamwork-ului?

Advertisements

destin sau proprie alegere?

Cand iti alegi o cariera in viata observi ca ajunge sa iti ocupe foarte mult timp din totalul acestuia. Personal, pentru cariera mea de arhitectura pot spune ca sacrific ceva timp, ceva timp mai mult. De ce este nevoie sa sacrifici intotdeauna ceva in schimbul unui lucru care il iubesti?

Daca ne uitam si in istorie, Leonardo DaVinci si-a urmat dorinta in a inventa, picta si a schita planuri si obiecte care erau inimaginabile la vremea aceea, dar pentru ca toate acestea sa se intample si-a sacrificat viata personala, neavand o sotie sau un copil pe care sa ii iubeasca. Este oare posibil sa fi un concurent serios in bransa pe care o alegi daca ai si o familie sau o viata personala?

Desi, am evoluat (usor) fata de vremurile in care fiecare oras avea o cetate iar conducerea era destinata unui mostenitor dintr-o familie regala, locruile de munca si carierele pe care ni le putem alege acum sunt extrem de aproape de infinit. Poti sa iti alegi un loc de munca care sa implice parasirea orasului saptamanal, sau relocarea domiciliului tau cu totul.

Din multitudinea aceasta de posibilitati, tu ce ai alege/ ai ales si cat de mult iti afecteaza/ avantajeaza viata personala?

no_name

How you remind me by Nickelbacktu la ce intrebare ai putea raspunde?

tu la ce intrebare ai putea raspunde?

tu de ce te uiti asa la mine? ti-am facut eu ceva? tu nu te uiti la tine? uitete ce ai ajuns, de 2 bani, subapreciata de majoritatea oamenilor si descurajat de restul. stai si te gandesti putin ce s-ar intampla daca totul ar fi dus? sau mai bine zis, totul n-ar m fi nimic? ea sta si se gandeste, cu o fata inocenta, foarte sigur pe el. de ce stau si ma uit 5 secunde la ceva si in timpul acesta imi trec mii de lucruri prin cap? o intrebare interesanta zise ea: cantitatea sau calitatea? dupa ce isi pune intrebarea, ajunge chiar el sa revoce… trecut sau prezent? prezent sau viitor? trecut sau viitor? oare care ii combinatia cea mai buna? exista oare o combinatie ‘cea mai buna’? de ce nu stai mai aproape? de ce te indepartezi asa de tare de el? uitete! il sufoci.

o gramda de intrebari si o gramada si mai mare de raspunsuri…

mult mult… mult prea mult

de prea mult timp nu am mai scris nimic pe acest blog,  sau pe celalt blog, sau oriunde ca tot veni vorba. intr-un sens foarte trist si plin de rusine , as putea spune ca am retezat ideea de blogger din mintea mea, pentru ca alte treburi de o importanta maxima sa preia controlul, treburi asemeni: arhitecturii, mate si poate chiar si un pic de fizica (strict din nevoie pentru note de trecere). Cu ajutorul andrei(as in andra) am inceput din nou sa citesc bloguri si am revenit in sfera parerilor si filozofiilor exprimate in format electronic…

Zilele trecute, in timpul orelor de laborator la informatica, am ajuns din cauza plictiselii incurabile sa ma gandesc la notiunea de “timp”. Ce semnifica aceasta sintagma? are oare dreptate eminescu in poeziile lui, cum ca elementele naturii pot trai pe vecie, pe cand noi oamenii normali suntem usor mai ghinionisti in privinta asta?

Daca categorisirea corecta a timpului din viata de zi cu zi face omul,  iar ca orice om modern noi avem intotdeauna nevoie de mai mult timp, se poate spune ca suntem destul de ignoranti pe parcursul vietii, ne gandim deseori la treburile noastre… exagerat de rar la treburile altuia, iar la treburi in general mai mult ca sigur niciodata… Traiesti in acelasi loc de ani buni, dar da-mi voie sa te intreb, ai remarcat-o vreodata pe doamna cu vioara pe langa care treci cand mergi pe centru? sau ca o aparut alt magazin? ca de multe ori o sa vezi aceeasi oameni facand acelasi drum in aproape acelasi moment, zilnic? -probabil ca nu s-a observat.

Suntem atat de concentrati pe a ne construi o viata pentru viitor, ca sa reusim sa o traim din plin atunci incat uitam s-o traim acum. Odata ajuns la varsta inaintata si la viata ta perfecta care ii aproape ‘in your grasp’ am trebui sa ne oprim din lupta si concurenta si sa savuram roadele culturii de mult prelucrate. DAR NU, asemeni oricarui om, nu sunt de ajuns fructele, vrem sa facem gem si suc din ele, astfel ajangand sa lucram pentru a imbunatati totul.

Imbunatatim totul in viata noastra, mai putin viata noastra ‘herself’. Continue reading